Sfârșitul iernii m-a gasit, cum aproape era și firesc, tot pe drumuri; de data asta colindam fără un obiectiv anume prin județul Covasna. Am intrat în Micloșoara continuând să merg pe șoseaua paralelă cu râul Olt, având în minte legenda celor doi frați gemeni, copii de împărat, Oltul și Mureșul, plecați inițial pe același drum ca să își caute tatăl. Încă de la început se ceartă și drumurile lor se despart, Mureșul pornind spre Nord, iar Oltul spre Sud. După o vreme însă, de dorul fratelui său, Oltul se decide să se întoarcă spre Nord să caute Mureșul. Zona pe care tocmai o parcurgeam era chiar drumul înapoi pe care îl făcuse prințul Olt, după fratele său geamăn. Negăsindu-l, decide apoi să pornească spre Vest, dar despre această poveste vom mai vorbi într-o altă călătorie, făcută la izvoarele și la gurile de vărsare ale celor două râuri legendare ale României.
Trec în viteză pe lângă un panou de informare și reusesc să citesc doar cuvântul ”castel”. Consider că doar mi s-a părut, cum să fie un castel în acest sat, dar mă face totuși atent un nou panou aflat la ieșirea din sat spre Biborțeni, cu aceeași mențiune. Ok, mai bine să mă întorc să văd despre ce este vorba, oricum am toată ziua la dispoziție.
Observați că încă din titlu am evitat să folosesc cuvântul ”castel”, deși așa se cheamă locul respectiv. După cum se vede și în pozele de mai jos este defapt un conac, al unei familii de grofi – conți unguri, pe nume Kálnoky. Conacul are și o frumoasă grădină englezească, pe care abia aștept să o revăd mult mai plină de viață în timpul verii.
Ghida mea nu vorbește bine limba română. Îi spun că nu este necesar să se plimbe cu mine prin conac, pot citi detaliile de pe panourile trilingve din fiecare cameră. Insistă totuși să o facă și chiar atunci ni se alătură un cuplu de vizitatori din Harghita. Vorbesc între ei ceva în maghiară și mă anunță că au căzut de acord să se folosească doar limba română pe parcursul vizitei, ca să pot și eu să înțeleg, iar ghida să nu trebuiască să repete același lucru în ambele limbi. Le mulțumesc și pe această cale!
Interiorul este decorat după tipicul conacelor maghiare din secolele XVIII – XIX. Este totuși remarcabil cum familia moștenitoare a reușit să îl readucă la viață, folosind mobilier și decorațiuni originale, păstrând și tot caracterul istoric, având în vedere că în perioada comunistă clădirea a fost naționalizată și transformată în cămin cultural.
Coborând în pivniță parcă încep să simt miros de mâncare. Ciudat, pentru că nimeni nu gătea și nici nu se gătise nimic în ziua respectivă; însă atât de familial este bucătăria decorată încât fără să vrei simți miros de placintă cu mere. Lângă bucătărie se află crama, și ea foarte frumos amenajată. Ar merge acum un vin bun, unguresc, alături de legendele românești cu Oltul și Mureșul.
La final ghida ne arată pe un monitor instalat la parter o sumedenie de poze cu modul în care a fost restaurat conacul și cum a ajuns la forma și destinația actuală. Mă impresionează cel mai mult pozele făcute vara, după asfințit, în grădina imensă de afară. Îmi dau seama că poate fi un loc ideal să îmi țin ziua de naștere in iulie, mai ales că în cramă se pot organiza și evenimente private.
Pe unul dintre pereții conacului încă mai vedem bătută în piatră deviza familiei Kálnoky: ”Non est mortale quod opto”, adica ”Ce am ales este nemuritor”. După aproape 500 de ani să te poți lăuda că ai păstrat și valorificat asemenea moștenire, este o veritabilă formă de nemurire.
Localizare și acces
Satul Micloșoara, județul Covasna, pe drumul județean 131.
Drumul este relativ bun prin toate satele din zonă, chiar dacă este drum județean. Pentru acces la locație se plătește bilet, în care este inclus și ghidaj. De la conac se pot cumpăra suvenire și produse tradiționale locale. Au și o mică parcare amenajată. Probabil că la evenimentele private origanizate acolo se lasă liber accesul mașinilor invitaților în curtea conacului.
Vă recomand în zonă – la 50 km – să mergeți să mâncați la Sfântu Gheorghe, la restaurantul Hunyadi Csárda; îmi veți mulțumi cu siguranță pentru idee.
