Thomas Siegel își verifică pentru a zecea oară ceasul elvețian de argint, primit în dar de la tatăl său odată cu aniversarea majoratului. Părea că nu doar timpul stă în loc, ci și limbile ceasului complotează într-o totală nemișcare. Nerăbdarea i se citea pe chip și toate mișcările corpului îi trădau starea de spirit. La cei 60 de ani ai săi, ar fi trebuit deja să se gândească la pensie sau la un mod mai liniștit de a-și petrece timpul.
