Probabil că pentru un creștin ortodox practicant locul este (foarte) bine cunoscut. Se fac anual multe pelerinaje la diferite mânăstiri și schituri din țară, nu m-ar mira deloc ca și acest locaș de cult religios să fie pe lista autocarelor cu pelerini. Personal, nefiind atât de evlavios, nu am știut de existența mânăstirii, până nu am trecut întâmplător cu mașina prin zonă, mergând de la Sibiu spre Valea Prahovei, pe un alt drum decât cel uzual.
Ideea unei mânăstiri rupestre – săpată în stâncă – mi s-a părut interesantă, ducându-mă cu gândul la primii creștini de pe teritoriul actual al Transilvaniei. Nu a fost însă chiar așa, când am ajuns acolo am aflat că mânăstirea a fost săpată în stâncă în sec. XVIII, când practicarea ortodoxiei era extrem de limitată de autorități în această zonă geografică, de multe ori fiind chiar interzisă.
Zona mânăstirii se pare că a fost populată încă din timpuri preistorice, inclusiv din perioada de maximă inflorire a Daciei au fost descoperite locuințe permanente aici. Poate tocmai de aceea grotele se mai numesc și ”Templul Dacic al Ursitelor”. Sunt avertizat de un panou de la intrare că ar fi bine să intru cu inima curată, drept răsplată mi se va îndeplini o dorință. Ok, hai să încercăm…
Două lucruri m-au frapat, pe lângă liniștea absolută pe care o inspiră locul: curățenia impecabilă și căsuțele săpate în pământ, unde se vând obiecte religioase, ce seamănă izbitor cu căsuțele hobbit-ilor din filmul ”Lord of the rings”.
Încerc să fac cât mai multe poze, dar cele din grote nu îmi ies prea bine. Parcă orice aș face nu reușesc să prind în mod corect modul în care se reflectă lumina. Mă consolez cu grădina superbă, de un verde crud nemaipomenit. Brusc începe o ploaie ce se anunță torențială și îmi dau seama că nu prea am unde să mă adăpostesc – în grote nu este indicat, din cauza structurii fragile. Mă tem pentru mine că nu am intrat cu inima curată, așa cum mi s-a cerut, și iată – asta îmi este pedeapsa; mă rog în gând să nu fie o ploaie care să mă mureze de tot. Minune, la fel de brusc cerul se înseninează!
Mergând înapoi spre mașină începe să îmi pară rău că mi-am ”epuizat” dorința pentru un cer senin; mai bine mă ploua bine de tot, dar îmi puneam altă dorință. Trebuie să mai revin aici!
Localizare și acces
Pe drumul județean 104E, în județul Brașov, la cca. 25 km de orașul Făgăraș.
Drumul județean 104E este ”dedicat” mânăstirii. De la ieșirea din Șinca Veche spre Munții Făgăraș nu ai cum să ratezi destinația. Sunt și destul de multe indicatoare. Au parcare amenajată, iar intrarea este liberă. Să nu ne purtăm ca unii din trecut, care și-au scrijelit numele, alături de o inimă desenată cam strâmb, pe pereții grotelor.
Încă ceva, dacă tot ați ajuns până aici: faceți un traseu complet prin Șinca Nouă, Poiana Mărului și Zărnești până la Râșnov. Sunt vreo 30-35 de km, foarte plăcuți privirii.
