Știți care este cel mai curat sat din România? Sigur știți, pentru că avem cu toții exemple pozitive în acest sens, de peste tot din țară. Dar pentru mine acest exemplu este satul Cârța. Atâtea flori, atâtea case bine întreținute și atâta curățenie nu am văzut până acum în niciun alt sat românesc. Și aș vrea să nu mă credeți pe cuvânt, vă invit să mergeți și să vă convingeți singuri de asta.
Continuăm plimbarea pe malurile Oltului, de data asta acasă, în județul Sibiu. Satul amintit mai sus se află la poalele munților Făgăraș, într-o fostă zonă mlăștinoasă din preajma albiei râului. Zic fostă zonă mlăștinoasă pentru că neobosiții călugări cistercieni s-au ocupat, la începutul sec. XIII, cu asanarea mlaștinii din zona satului Cârța, unde ulterior au ridicat și o mânăstire – numită mai degrabă abație, deoarece era condusă de un abate, nu de un stareț.
Doar câteva cuvinte în plus despre călugării cistercieni: sunt un ordin catolic originar din Franța. Deviza lor ”ora et labora” – ”roagă-te și muncește” – cred că spune totul despre vrednicia și implicarea acestor bărbați. Aveau obligația de a se hrăni doar din roadele muncii lor, carnea fiind interzisă – excepție peștele. La fel în ceea ce privește hainele, se puteau îmbrăca doar cu haine țesute de ei. Erau excelenți viticultori, agricultori, ingineri constructori, fierari sau morari. Au lăsat o adevărată moștenire culturală și arhitecturală în întreaga Europă, inclusiv la noi în țară, aici fiind cea mai estică posesiune a lor de pe bătrânul continent.
Unele ruine au un farmec aparte. Nu cred că aș vrea să văd niciodata această mânăstire complet renovată sau reconstruită. Așa cum este în forma actuală își spune foarte frumos povestea. Aleea pietruită de la intrare ne duce către una din primele construcții gotice din România. Și cum goticului îi stă bine cu rozete, nu putem să nu observăm marele cerc luminos de pe fațadă, unde cândva o frumoasă floare stilizată probabil decora intrarea.
În curtea interioară este amenajat un cimitir al soldaților germani căzuți în primul război mondial, vegheați de o statuie a legendarului Roland, apărătorul libertății și al dreptății. Flori de nu-mă-uita împânzesc curtea, într-un contrast vizual total cu griul tern al zidurilor.
În interiorul bisericii regăsim mobilier specific bisericilor săsești transilvănene, bănci din lemn masiv și un altar baroc unde Iisus răstignit este contemplat de sfinții Petru și Pavel. Aflăm că aici încă se mai țin slujbe în zilele de duminică și de sărbători. Cărțile de psalmi în limba germană acompaniază mut liniștea din biserică, într-o așteptare încordată și înfrigurată a câtorva note venite dinspre balconul unde se află orga.
La invaziile tătare și mongole din secolul XIII care au distrus abația, călugării au murit aici, în această curte sau îngenunchiați în fața altarului, neapucând să își termine ultima rugăciune. Nu cred că li s-a părut un sacrificiu. Crucea pe care o priveau, în timp ce focul și săgețile mongole le distrugeau universul, le promitea că adevărata viață de abia acum începe. ”Porta patet, cor magis!” – ”Ușa este deschisă, inima și mai mult!”
Localizare și acces
Satul Cârța, la limita dintre județele Sibiu și Brașov.
De la drumul european sunt indicatoare către sat și către abație. Este parcare amenajată în imediata apropiere a locației, asfalt foarte bun prin tot satul. Se plătește bilet la intrare și contra-cost se poate obține și ghid. La casa de bilete se pot cumpăra și produse specifice zonei – brânză, dulceață de mai multe feluri, siropuri etc.
